Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nimeni să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceia vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am sterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ţi-as spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine...
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vină?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu n-oi fi pricină.
Şi nimeni să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceia vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am sterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ţi-as spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine...
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vină?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu n-oi fi pricină.
"Ci, de-am fi singuri ..." - Nicolae Iorga
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu