iubitul meu are umerii luminoşi
el întinde mereu o mână spre soare şi-l stinge
atunci eu aprind luna deasupra noastră
cu un gest simplu sigur de neimitat
şi toţi oamenii tac sau dispar
uneori fugim în lume şi uităm să ne mai întoarcem
despre noi se spune că avem chei potrivite
pentru toate uşile caselor locuite de alţii
că trăim de partea cealaltă a lumii
undeva în pământuri
că suntem închiriaţi pe termen nelimitat unul altuia
că în definitiv nici nu existăm sau că totul e doar o poveste
despre 2 oameni care nu s-au lăsat cunoscuţi sau văzuţi niciodată
şi nici măcar nu mai au vreo şansă

noaptea inventăm anotimpuri şi ţări absurde
ziua plecăm la paris acolo ne cumpărăm priviri admirative
pantofi strălucitori mănuşi albe portţigarete şi pălării violet
seara suntem la veneţia într-o gondolă de jucărie sau la salonic mâncând măsline
până în zori construim castele acoperite de versuri-licurici
dimineaţa scriem poeme pe toate zidurile
trecătorii citesc şi pleacă mai departe zâmbind

iubitul meu are o tristeţe înaltă şi fragedă
ea se revarsă în fluvii pe marile bulevarde ale unor oraşe care nu există
umerii lui sunt luminoşi rozalbă îi este linia fină a gâtului
din pământuri noi facem mereu semne mult prea ciudate prin ceaţă

de pe umerii lui eu privesc spre oameni fără de teamă
şi oamenii tac sau dispar nu înainte de-a spune despre noi
că de fapt n-am existat niciodată
şi nici nu mai avem vreo şansă
închiriaţi cum suntem pe termen nelimitat unul altuia

Publicat de alex comentarii (0)


Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nimeni să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...


Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceia vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.


Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;


Cu sărutări am sterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?


Ţi-as spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine...


Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vină?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu n-oi fi pricină.







"Ci, de-am fi singuri ..." - Nicolae Iorga

Publicat de ~()~Mary~()~ comentarii (0)


Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. ...
Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe....
Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit.....
Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii...

Sărutul umbrelor

Publicat de ~()~Mary~()~ comentarii (0)


Şi visul tace...
Doar fluturii pădurilor
colorează munţii
când umbrele noastre
se sărută
pe scoarţa unui copac.


Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
 Mai nu vrei şi mai te laşi,
 Ochii tăi sunt plini de milă,
 Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.








Mihai Eminescu - Lasă-ţi lumea...

About this blog

Citatul Zilei

Evenimentele zilei

Sponsori

Persoane interesate










Sweetness of life..

Sweetness of life..











Copyright 2009 - Trafic de Vise

Blogspot Theme designed by: Ray Creations, Ray Hosting.