POETUL

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea ­
Iubita mea.


IUBITA

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu ­
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­
Tu eşti un cânt.


POETUL

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc ­
Şi te iubesc!


IUBITA

Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet ­
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimica nu e, nimic al meu ­
E tot al tău.




Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntâia oara;
ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini când zarea poate si pentru noi sa moara.

Minunea nostra simpla e darul de a sti
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate - 
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramânem cât inima ne bate.




Cred in destin..in magie...in vis si in miracole.... si pentru ca stiu sa cred in toate aceste lucruri... viata m-a adus la tine...


Si totul a inceput de la o dragoste interzisa... Eu imi jucam rolul intr-o poveste obscura iar tu… incercai sa-ti ascunzi sentimentele, sa le inneci in valuri salbatice si cautai salvarea in ochii altcuiva, intr-un suflet strain...


Am stat si am privit in urma...


Am realizat ca imi scriam povestea cu cerneala incolora.. si inconstient si independent de mine, in spatele filelor albe se ascundeau dorinte suprimate... Cu fiecare salut cordial, cu fiecare suras innocent... imi furai zambete, plasmuiai himere in inima mea... Pentru mine... erai o enigma nedefinita... asta inca din prima clipa in care vietile noastre s-au intersectat.... Acum doi ani si jumatate am inceput un adevarat periplul...impreuna si...totusi separat... Am pornit pe acelasi drum ingust pe care pana acum paseam in directii diferite... acum insa mergeam in aceeasi directie... deocamdata fiecare pe o parte diferita a drumului...


Te-am observat mult prea usor pentru ca... fara sa faci nimic te remarci prin simpla prezenta... De ce? Pentru ca esti unic..si ai un suflet asa cum nimeni altcineva nu are... intreg globul pamantesc nu se poate compara cu tine si cu maretia inimii tale... Tu insa m-ai remarcat intr-un cu totul alt fel… Am devenit prieteni... dar tu pastrai un secret, adanc ascuns in tine, departe de orice raza de lumina ce provine din lumea lor... Timpul insa..ne-a fost prieten si am ajuns sa-ti aflu taina...


Iubitule... daca ai stii fiecare moment in care imi doream cu ardoare sa-ti gust mierea buzelor.. sa-ti simt caldura bratelor...si sa-ti ascult bataile inimii... Am ascuns tot atunci cand sentimentele se indarjeau si incercau sa iasa la suprafata... Nu-mi imaginam nici intr-o mie de vieti ca... TU... ai putea simti ce va pentru mine...


Pentru noi mereu a existat o poveste nescrisa… pana cand tu ai decis sa asterni primele cuvinte pe hartie…


 Nu mai are rost sa scriu povestea pentru ca o stii mai bine ca mine... stii fiecare capitol pe de rost... fiecare rand cuprins de pasiune, lacrimi, tristete, fericire si dorinta... Stii cand si cum a fost scris… O sa-ti spun in schimb ceea ce credeam si stiam inca dinainte despre tine… si trebuie sa-ti spun ca din momentul in care ne-am continuat voiajul pe aceeasi parte a drumului… mi-ai largit semnificativ orizonturile si ai dat un inteles nou vietii mele… mi-ai rescris trecutul, prezentul si viitorul in acelasi timp…


Inainte de a continua … doresc a-ti spune dragul meu ca..nu incerc sa te ucid;))… Ce citesti reprezinta doar o viziune a sentimentelor mele… si a ceea ce vad eu in privirea ta adanca in care ma pierd in fiecare clipa…care m-a fermecat intr-un mod iremediabil … Iar..asa esti tu:….


O faclie mereu aprinsa, gata sa lumineze drumul oricarui pelegrin ratacit in valurile vietii... o sursa debordanta de optimism si speranta...  un luptator... ai zis ..emancipat...apoi mi-ai zis ca nu esti un luptator... iubitule...daca ai stii numai... te arunci mereu fara ezitare in fluviul pasiunilor ce curg prin viata ta... esti aceea persoana care nu-si petrece zilele incercand sa joace un rol prost regizat pe care i l-au ales altii... care nu-si pierde timpul dand ascultare provocariilor pentru ca e mereu hotorata sa-si creeze singura destinul… Mereu faci tot ceea ce-ti sa in puteri si..astepti mai mult sau mai putin acelasi lucru de la cei din jurul tau..de la unii macar… stii ca si cea mai indepartata stea din Univers se oglindeste in lucrurile din jur… mereu vezi bucuria si importanta lucrurilor simple… stii ca fiecare batalie din trecut are intr-un sfarsit rostul de a te invata ceva… nu-ti este teama sa plangi din pricina unor necazuri vechi, apuse..dar nici sa te bucuri de noi descoperiri... traiesti  o aventura perpetuua si nu te invinovatesti pentru micile nebunii neasteptate… esti gata sa dai mereu totul pentru oricine..dar te risti numai pentru ceea ce merita cu adevarat.. pentru cei care conteaza… nu ai nevoie sa cauti pentru ca neincetat gasesti ratiunea in tot ceea ce misca si respira in jurul tau… niciodata nu te suprapui cu tiparul anost al societatii caci stii sa-ti creezi propria utopie fantezista a carei porti nu necesita o cheie pentru a fi deschisa… ci un suflet cald…


Esti tot ceea ce o femeie isi poate dori…sau cel putin esti cel mai ascuns vis al meu..esti tot ceea ce vreau… pentru mine esti barbatul ideal pentru ca in fiecare zi imi vii in intampinare cu tot ceea ce sufletul meu iti cere sau nu… imbratisarea ta are exact forma zambetului meu iar in ochii tai pot citi norocul de a ma fi intalnit … Nu trebuie sa-ti cer niciodata nimic deoarece in fiecare clipa imi daruiesti totul… nu am nevoie de cuvinte pentru a-ti arata nelinistile mele pentru ca tu intelegi orice numai din priviri… Vesnic m-am temut de ceva in fiecare secunda, insa langa tine nu imi este frica de nimeni si nimic, pentru ca stiu ca ma consideri cel mai de pret bun si nu vei risca nimic pentru a ma pierde… acolo unde incep slabiciunile tale apare subtil forta mea... Inainte de toate imi esti cel mai bun prieten iar umarul tau imi este loc de spovedanie, rasfat sau alint… cu tine ploaia e mereu calda si lumea e mai prietenoasa… de curand mi-am gasit cea mai draga indeletnicire a existentei mele: grija pentru tine… iti zambesc in somn si ma cuprinzi in vis… respiratia ta ma sincronizeaza cu Universul in care mi-a fost dat sa traiesc… si esti singurul care ma invata sa fiu femeie… imi tii sufletul in palme si ma inveti ca iubirea inseamna totul…


Si iubitule, nu schitez imagini din imaginatie, din dorinta sau din neputinta… iti pictez chipul si sufletul in culorile iubirii…


Ti-am spus zilele trecute ca in sinea mea mi-am zis ca nu ma voi grabi sa spun vorbe, poate prea mari, pentru ca in definitiv suntem totusi niste copii, copii mai mari..dar copii… cu toate acestea… desi au trecut de abea doua luni… asculta-ma bine…iti pot spune cu sinceritate ca esti cea mai importanta persoana din viata mea... am regasit in tine izvorul meu de fericire;;) speranta zilei de azi si dorinta zilei de maine.... esenta si parfumul iubirii... ratiunea de a trai:-x… iar fericirea ta nu are ca si motiv decat zambetul pe care ai reusit sa mi-l agati in priviri…


Ti-am spus ca atunci cand eram mica obisnuiam sa imi fabric vise… si am facut asta intr-un mod constant de atunci si pana acum… fiecare vis il inramam si il puneam pe perete…tu ai venit insa si ai dat jos toate tablourile, mi-ai reinventat visele…si ai pictat cu cerneala permanenta pe peretii vietii mele toate visele implinite…


Doar tu reusesti sa ma patrunzi cu privirea, sa ma intelegi..sa ma simti....mai mult decat altii...exact atat cat trebuie... atingerile tale imi dau fiori... ma fac sa ma pierd printre simtiri si sentimente.. iti ascult vocea neincetat si gandurile imi zboara mereu catre tine....nu ma pot satura de soaptele tale si nimeni si nimic, nici macar curgerea implacabila a timpului nu ma poate opri sa te iubesc... tu ma inveti ca destinul poate sa transforme si cele mai ascunse dorinte intr-o realitate inefabila... de cand te cunosc ma pierd in stari ciudate si inexplicabile care nu-mi dau pace...care nu vor sa ma lase dar pe care nu vreau nici eu sa le pierd....iubesc cu inima, cu sufletul, cu ochii.. te iubesc cu toata fiinta mea... tot ce conteaza esti tu, zambetul tau, vocea ta, parfumul tau, cuvintele de alint, soaptele dulci care mi le spui la ureche...


Daca te-as pierde pe tine..m-as pierde si eu in neant...as imbratisa abisul si m-as contopi cu nimicul... As deveni una cu nefiinta... pentru ca in tine sta sufletul meu...sta rasuflarea mea...in tine se gasesc fericirea, linistea, surasul, caldura, speranta, amintirea.... toate dorintele si toate visele mele le pastrez doar in tine... Si numai prin tine stiu ce inseamna a iubi...
Singura frica pe care o mai cunosc este frica de inexistenta..nu doresc sa cunosc nefaptul...
Ma gandesc ca te-as putea pierde dintr-o prostie...dintr-un fapt absurd sau copilaresc..din cauza unui cuvant prost inteles....din cauza unei probleme de stare..din cauza mea..din cauza ta sau din cauza gurilor rele...a ochilor care nu se vad dar care vad si observa in amanuntime...
Si fiindu-mi frica de toate aceste lucruri as vrea sa pot sa iau cu adevarat soarta in maini...sa o modelez asa cum vreau eu....nu dupa legea firii...ci dupa curba viselor mele....sa ii dau forma perfecta a iubirii...sa o pictez cu culorile curcubeului si sa o patrund cu izul serilor de vara....
As vrea sa ma inveti sa zbor... sa putem pluti impreuna spre infinit...sa ne prefacem in fantasme...sa pasim pe acordurile iubirii...sa ne adopte eternitatea...


Am devenit prelungirea degetelor tale... ochii tai care vegheaza infinitul din minte... m-ai transformat in cuvantul nespus si gestul abia indraznind sa se ridice spre albastru... sunt numai pentru tine pleoapa care iti inchide universul... mana cu care mangai stelele, gandul tau de seara gemand de patimi nestiute... sunt talpa cu care imi saruti umbra... Si imi dau seama din ce in ce mai mult ca sunt atat de TU incat sufletele noastre se ineaca in acelasi abis de lumina... sunt samburele tauVizualizaţi blogul de adevar sau...de otrava..sunt gustul buzelor tale dulci-amarui... sunt minuntea nascuta in palma ta intinsa pentru ultima oara la margine de drum....



Lungi priviri dulci imi arunci
Cand suntem numai noi doi
Si imi par ca sunt Lumina
Strabatand crengile moi
Intr-o padurice deasa
Pe o insula aleasa
Unde doi nebuni se-ndeasa
Cu iubire lang-o casa
Si de nimeni nu le pasa
Doar de-o stea...ce n-o mai lasa...

Si ma pierd ca intr-un vis
Cand in brate ma cuprinzi
Si nimicul il aprinzi...
Cu al tau zambet cald,duios
Iar cu soapta Ta cea dulce
Cu puterea unui duce
Si a soarelui ce luce
Faci un nor sa stea in loc
Si-un batran fara noroc
Sa gaseasca intr-o cutie
Ce-au visat altii o mie

Tu,fecioara,cu-al tau ochi
Porti in lumi indepartate
Doi copii,un vis si marea
Ce se-amesteca-nsetate
Jubiland de-nsemnatate
Si de luna involburate
Intr-o noapte de Februarie

Sa iti scriu gandind cu jind
Egoist ca un evreu
N-a fost deloc greu
Caci visez si-astept zambind
Sa fim doar
....noi doi...mereu!

Barbatul tău ţi-a ieşit în cale cu painea şi sarea vietii,imbraţişarea lui are exact forma zâmbetului tau,iar în ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie să-i ceri nimic pentru că-ţi dă totul.
Pe el nu trebuie să-l minţi cu nimic,pentru că inţelege orice[..].
Bărbatului tău ideal îi zâmbeşti şi-n somn pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând,iar respiraţia lui te sincronizeaza cu universul în care ţi-a fost dat să trăieşti.[..]
Poate că trece in momentul ăsta pe sub fereastra ta,sau prin biroul tău,poate mâine va traversa strada odată cu tine..
Ridică ochii şi vei şti-nu mă întreba cum.."

"Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi."
Lucian Blaga


Cuvintele ... eternizarea unui gand...... Odata rostite ajung mult mai departe decat noi.
Ai stiut asta cand le-ai rostit?...
Nu ai facut nicio greseala... nu mai spune asta... Dar ceea ce-mi ceri e imposibil..si pentru a infaptui imposibilul ar trebui sa incerc absurdul...
Mi-ai aruncat sageti in suflet iar acum imi ceri sa-ti ocolesc privirea... cuvintele nu sunt un joc de artificii...sunt arme care pot ucide sau care pot inalta... sunt lacrimile celor ce au dorit atat de mult sa planga si nu au putut... sunt vocea inimii...
Puteai sa asculti ratiunea dar ai decis sa alegi sinceritatea... iar inima ta a vorbit...

Acum asculta-ma!... Poti darama un oras.... sau poti arde o carte....poti zgaria marmura...dar niciodata nu poti sterge urma cuvintelor pe care mi-ai lasat-o in suflet... Soaptele mult prea dulci imi rasuna in intreaga fiinta... cateodata se amesteca iar apoi imi revin clar in minte... Mi-ai zis sa le uit, sa incerc sa nu le mai aud... dar ecouri netarmurite de acute ma cuprind in vartejul lor nebun din care incerc zadarnic sa scap... Si daca ma gandesc putin mai bine, vorbesc prostii... nu pot sa scap...nu vreau sa scap...

Ochii tai... labirintul cuvintelor nerostite...

Uneori cuvintele tale nu vor a mai fi rostite ... Iti ajung in gat si simti ca te sufoci... nu poti sa le rostesti... Probabil au invatat sa se revolte... si sa moara... Se arunca de pe buze inapoi in suflet...si tac! Nu poti sa le dai drumul... nu stii cum... si in continuare...tac!
Ai in minte atat de multe cuvinte dar parca niciunul nu pot cuprinde ceea ce simti... sunt prea mici... prea neinsemnate... sau poate ti-e pur si simplu frica... Te temi de puterea cuvintelor... dar... e imposibil... fara a cunoaste puterea cuvintelor nu poti cunoaste oamenii... iar tu ii cunosti... ma cunosti... ma cunosti mult prea bine...
Doar ca limba vocii nu are nevoie de cuvinte pentru a se face inteleasa... ea este scrisa in priviri...
Iar cand cuvintele tac... ochii tai vorbesc... Vocea lor e atat de puternica dar.. numai eu o pot auzi... si doar eu o pot intelege... Ochii tai marturisesc o poveste sublima si surprind inefabilul...
Urasc sa fiu fructul interzis... dar ador sa-ti contemplu privirea...sa ma pierd atat de adanc in lumea ta...
Iar tu vrei doar sa visezi si sa nu mai tii cont de realitate... incearca totusi sa nu te imbeti cu vise..pentru ca te imbeti cu apa chioara... iar atunci nu o sa mai fii capabil sa distingi cu o privire aruncata

About this blog

Citatul Zilei

Evenimentele zilei

Sponsori

Persoane interesate










Sweetness of life..

Sweetness of life..